Capitolul 8 Numai o privire
Bella pov
M-am trezit mai obosita de cat eram cand ma culcasem,noaptea trecu-se incredibil de greu,lacrimile grele nelasandu-ma sa dorm.M-am privit in oglinda si eram gata gata sa tip,ochii mei erau rosii si unflati.I-am spalat repede cu apa rece dupa care mi-am tras o pereche de blugi si o bluza pe mine,pieptanandu-mi parul in graba,prinzandu-l cu o agrafa.
Eram in intarziere asa ca nu am mai stat sa mananc,tata pleca-se la sevici deja,ceea ce inseamna ca voi fi singura toata ziua.Grozav,am gandit sarcastica.
Mi-am fortat vechea camioneta pana aproape de limita.Nu cred ca mai avea mult de trait,exact ceea ce imi trebuia,alta problema!Am parcat repede in curtea scolii si m-am grabit spre ore.Nu am dat peste Alice,ceea ce era ciudat.
Primele ore au trecut incredibil de greu,mai aveam ora de arte si apoi pauza de pranz.Dar cel mai mult ma chinuia ideea de a sta langa Edward la ora de biologie,stiam ca am sa mor pe dinauntru de suferinta dar in acelasi timp nu imi puteam stapani bucuria de a-l vedea.
Ma plimbam pe hol incercand sa fac timpul sa treaca cand Angela se apropie de mine.
-Hei Bella,ce mai faci?Nu te-am mai vazut de cand ti-ai luat iubit,glumi ea.
-Buna Ang,imi pare rau,m-am scuzat eu zambind usor.Nu e chiar asa,oricum presupun ca ma vei vedea mai des,o sa te saturi de mine.
-De ce spui asta?spuse ea incruntandu-se.
Am mers spre dulapul meu deschizandu-l.
-Pentru ca…
As putea sa jur ca inima mea s-a oprit pentru o secunda in acel moment.Si ar fi trebuit sa apreciez aceea secunda deoarece cand a batut din nou o parte din mine a murit.O durere atat de mare imi strapunse sufletul incat la inceput si respiratul era dureros.
-Acela e Edward?intreba Angela incet privindu-ma cu compasiune.
Fiecare bataie a inimii durea ca si cum un cutit imi strapungea sufletul.Durerea simtita de mine atunci nu o mai doream nimanui.Nu stiam ca o fiinta umana poate suferi atat de mult.
-Bella…Angela imi atinse umarul dar eu am ignorat gestul intorcandu-ma cu spatele.Am strigat peste umar”Nu este nimic important Angela,du-te la ore”dupa care am mers,si am mers direct inainte fara sa privesc in spate ca si cum mersul facea ca durerea sa se simta mai putin.
Am iesit din scoala cu privirea goala inainand fara tinta prin parcare.Am ajuns langa camioneta mea si m-am sprijinit de ea deoarece nu mai aveam forta nici sa stau in picioare.Am ramas acolo rotindu-mi privirea prin parcare.O amorteala coplesitoare imi mistuia corpul si in acel moment eram mai mult inconstienta.
Observam vag cum elevii trec pe langa mine razand,strigand sau cu expresiile plictisite,cum masinile intrau in parcare sau ieseau.L-am vazut chiar si pe Dylan care statea langa masina lui inconjurat de gasca lui privindu-ma de la distanta.Nimic nu imi capta interesul acum.
Am pus mana pe clanta cu intentia de a deschide portiera masinii.Atunci a fost cand mi-am auzit numele.
-Bella,hei Bells,striga Emmett de undeva din parcare.
M-am intors si l-am vazut cu venea inspre mine cu Rosalie de brat razand.
-Bells,ce faci chiulesti?O sa iti strici recordul personal,tu nu ai chiulit niciodata!
-Merg acasa,am spus sec.
-Bella te simti bine?Rosalie spuse ingrijorata studiindu-mi fata.
-Sunt bine,am raspuns pe acelasi ton.
-Nu cred ca esti bine,Emmett se apropie,Edward stie ca…
Numele acela m-a adus la realitate si amorteala s-a retras,durerea facandu-si aparitia.Nu am mai auzit ce a spus Emmett,doar mi-am scututat capul ca sa fac amintirile pline de otrava sa dispara si am strigat.
-Sunt bine,vreau doar sa merg acasa,vorbim maine!
M-am urcat cu cata viteza am putut scoate in camioneta si peste strigatele lui Rosalie si Emmett am pornind motorul iesind din parcare.
***
Lacrimile mi se varsau pe obraji chiar si in zorii zilei.Am crezut ca pana la urma o sa sece dar se parea ca nu aveam noroc,pentru prima oara in viata obosisem de plans.
Am adormit intr-un final dimineata dar m-am trezit peste o jumatate de ora tipand.Charlie care de-abea se intorse-se de la servici veni in camera stergandu-mi transpiratia de pe frunte.
Dupa o ora de stat in pat cu mintea goala m-am ridicat tarandu-ma cu ultimile forte pana in bucatarie.Plansul imi storse-se toate puterile.
-Bella,ce s-a intamplat ieri?spuse tata ingrijorat sorbind din cafea.
-Nimic,am spus cu vocea ragusita.
-Cum nimic Bells,s-a intamplat ceva cu Edward?
M-am intors spre tatal meu privindu-l inainte ca intunericul sa ma cuprinda.Inainte de impactul cu solul am simtit doua brate care ma inconjurau si mi-am auzit numele in ceata.
Edward pov
M-am trezit cu greutate tarandu-mi picioarele pana la baie.Avusesem numai vise prostesti,toate cu Bella.Prostesti fiindca in visele mele Bella ma ura,ma ura cu putere.Cum am mai spus prostesti!Eu si Bella eram prieteni.
Am ajuns cu greu la scoala,printre ultimii si nu i-am vazut nici pe fratii mei sau Rosalie si Jasper sau pe Bella.Din nu stiu ce motiv voiam sa o intalnesc pe Bella,voiam sa ii vad ochii ciocolatii si sa ma pierd in ei.
Imi parea rau ca Bella nu mai voia sa fim falsi iubiti,dar era normal nu?Nu mai era nici un rost,si in plus ea este o fata draguta,orice baiat s-ar putea indragosti de ea,mai putin Mike Newton.Ma obisnuisem totusi cu aceea intimitate care se creease intre noi.
Am oftat iesind pe hol si m-am indreptat spre dulapuri.L-am deschis scotandu-mi cartie dupa care l-am inchis la loc.Inainte sa plec am simtit o mana usoara pe umarul meu.
M-am intors si am intalnit o pereche de ochi albastri.Tanya zambea in fata mea cu o mana dupa gatul meu.
-Edward,spuse ea,te-am cautat peste tot.M-am incruntat suspicios.
Inainte sa spun sau sa gandesc ceva am simtit buzele ei peste ale mele.Am ramas cu ochii deschisi mii de intrebari invadandu-mi mitea.
De ce ma saruta Tanya?Unnde fuse-se tot acest timp si de ce se intorse-se atat de schimbata?
Am uitat de intrebarile mele cand Tanya adanci sarutul.Fata asta nu se juca!Mi-am pus mainile pe talia ei sprijinind-o de dulap dar unele informatii mai ajungeau la creierul meu idiotizat.
Greseala…reguli…Alice……amenintare….lacrimi…….Bella.
Bella,Bella,Bella…..Mi-am departat fata de ai gafaind si am incercat sa o trag pe Tanya de pe mine.
-Tanya opreste-te,eu am iubita.Iti aduci aminte?
-Edward stiu ca nu o iubesti,se vede ca sunteti iubiti falsi,scumpule voiai doar sa ma faci pe mine geloasa si apreciesz gestul dar acum nu mai trebuie sa te prefaci.Oricum cine ar iesi de bunavoie cu Swan?intreba ea in bataie de joc.
-Nu suntem iubiti falsi,asa este nu o iubesc dar…
-Ma iubesti pe mine!spuse ea apropiindu-si fata de a mea.
M-am departat de ea punand distanta intre corpurile noastre si am stat bine sa ma gandesc ce simteam pentru ea.Acum cateva saptamani as fi putut jura ca era iubire dar acum…
-Si eu te iubesc,scumpule.
Declaratia ei ma surprinse,Tanya nu a dat niciodata semne ca ar fi indragostita de mine.Cum de acum subit ma iubea?Dar aveam o presimtire sumbra care nu era legata de asta.
-Vorbim mai incolo Tanya,am spus alergand spre ora mea.Am observat-o cu coltul ochiului pe prietena Bellei,Angela Weber,fixandu-ma cu privirea.
***
-Stie careva unde Dumnezeului este Bella?a intrebat Alice scotandu-ma din propria reverie in care amortisem.
-Ce vrei sa spui?Nu este la ore?am spus brusc ingrijorat presimtirea aprand din nou.
-Nu,am avut arte impreuna si ea nu a venit,Alice ma lamuri cu o privire ingrijorata.
-Eu am crezut ca chiuleste cand am vazut-o in parcare,spuse Emmett intrand in conversatie la randul lui nelinistit.Dar nu parea ca se simte foarte bine desi ea spunea intr-una ca este bine.
-I-a fost rau?Alice exclama intr-un glas.
-Arata rau,Rose concluziona.De ce nu o suni?
-Am incercat dar nu imi raspunde.
Un sentiment nu prea bun imi invada-se mintea.Speram din suflet sa nu fie adevarat.
-Edward nu stii nimic de ea?ma intreba Alice care nu putea sta pe scaun de griji.
-Nu,am spus ridicandu-ma de pe scaun iesind din cantina.
***
Am batut la usa Bellei timp de un sfert de ora dar nimeni nu imi raspunse.Am sunat la ea acasa dar tot ce auzeam in difuzor era”Ati sunat la familia Swan.Momentan nu suntem acasa,dar puteti lasa un mesaj dupa bip.Biiiip….”
Groaza si-a facut loc in sufletul meu.Nu m-am intors la scoala.
Cand am ajun acasa Alice ma intampina cu o binemeritata palma spunandu-mi doar”Te-am avertizat Edward!”
Emmett ma privea confuz din fotoliu,Jasper o urma pe Alice incercand sa o linisteasca  si Rose imi spuse numai sa nu vorbesc acum cu Alice deoarece s-ar putea sa nu scap viu.
Stiam ca eram cel mai mare idiot din lumea intreaga,nu trebuia sa imi mai repete,Bella avea tot dreptul sa fie suparata pe mine.
Am intrat in camera mea trantindu-ma in pat gandindu-ma la o rezolvare pentru aceasta situatie.Momentan nu intrezaream niciuna.
Dar nu ar fi trebuit sa imi pese,obtinusem ce voiam nu?Pe Tanya.Ea era obiectivul nu?
Atunci de ce cand ma gandeam la asta amaraciunea aparea in sufletul meu si imaginea cu Bella inlacrimata imi rasarea in minte?