Capitolul 24 Madi si familia Cullen

Capitolul 24 Madi si familia Cullen

Bella pov

-Bella?Bella?Isabella?

Am ridicat capul curioasa.Sandy ma privea iritata.

-S-a intamplat ceva?am pus o privire inocenta.

Isi arcui o spranceana.

-Daca s-a intamplat ceva?dintr-o data deveni sarcastica.Nuuuu,doar ca te strig de cinci minute fiindca m-ai lasat vorbind singura despre blestemata asta de carte.In plus bati cu pixul in masa ritmic si te uiti pe pereti.

Am incetat din activitatea mea febrila si m-am ridicat oftand.

-Imi pare rau Sandy dar nu pot fi atenta deloc.Ma tot gandesc la…

-La Edward.ma completa ea cu un zambet mic rotindu-si scaunul la 90 de grade dupa mine.

-Mda,si la el,am ezitat o secunda,dar mai ales la ceea ce vrea Alice sa fac.

-Nu poti da inapoi,ai promis,imi amintii ea.

-Stiu,stiu…

-Deci,ce o sa faci?

-Asta nu mai stiu.Am oftat iar.Asta nu mai stiu.

Nu puteam sa imi scot din cap cuvintele lui Alice.

“Bella sunt insarcinata!Nu este minunat?Tu si Edward trebuie sa fiti aici pentru nunta,am mutat-o peste cinci zile si suntem foarte ocupati.”

Apoi a inceput sa sporavaiasca ceva despre rochia mea de domnisoara de onoare.

Sa ma intorc in Forks dupa atata timp,parea…ireal.Intr-adevar as fi vrut sa imi vad tatal,imi era atat de dor de el dar teama ma imbratisa numai la gand.Fork insemna amintiri atat placute cat si mai putin placute,Forks insemna iubirea mea pentru Edward,prietenii mei cei mai buni,Alice dar in acelasi timp insemna Tanya,Serenity,Dylan…si toti ceilalti care imi facusera atat rau.

In plus cum ar fi reactionat fiica mea?Si-ar da seama ca Edward are o legatura cu familia ei sau cel putin si-ar da seama ca ii ascund ceva.

Cum puteam sa fac asta fara sa o ranesc?

Iar in ultimul rand mai era si Edward…nu mai stiam ce sa ii spun ca sa il fac sa stea deoparte?Dar voiam intr-adevar sa stea deoparte?

In weekend-ul pe care il petrecusem impreuna am simtit intr-un fel ca partin unei familii adevarate,si in sfrasit complete.M-am simtit protejata,iubita si chiar fericita.

-Alo?ma scoase din ganduri vocea entuziasta a lui Sandy.Buna Seth!

M-am intors spre ea imbratisandu-mi coatele.

-Sigur ca pot veni,normal ca nu sunt ocupata,ti-am spus.Rase.Da si eu.Ne vedem acolo.

Inchise telefonul in graba si ma privi cu o multime de rugaminti in ochii ei albastri.

-Du-te,ma ocup eu de tot,am spus oftand.

-Esti cea mai tare!

Mi-am dat ochii peste cap.Unde am mai auzit asta?

Se ridica iesind in viteza nu inainte sa ma imbratiseze.

-Bafta cu Seth!

-Mersi!tipa de la mijlocul holului.

Cand m-am uitat in oglinda de la baie aproape ca nu m-am recunoscut.Ma obisnuisem atat de mult cu figura mea monotona incat orice schimbare mi se parea notabila.

M-am inspectat mai cu atentie.Ochii mei luceau jucaus si aveau o sclipire vie pe care nu o mai vazusem de mult,obrajii capatasera o tenta rumenie iar buzele imi pareau mai pline si mai rosii ca si cum de abia fusesem sarutata.

Am zambit ca o fraiera la propria mea reflexie cand mi-am adus aminte de sarutul din camera.Aproape ca ma topisem acolo,in bratele lui.

Corpul mi se transforma-se brusc intr-o masa gelatinoasa care reactiona la caldura ca si gheata la soare,se modela dupa voia lui.

Mi-am ridicat privirea spre oglinda si am suspinat.

-A fost asa dulce.Aproape ca uitasem in patru ani cum saruta Edward.

Am iesit din baie aranjandu-mi cordonul sarafanului si la mijlocul holului am simtit cum m-am lovit de cineva.

-Buna Bella.

-Hei Jason,am spus incercand sa il ocolesc.

-De fapt Bella,as vrea sa te intreb ceva…

M-am intors desi stiam deja ce voia.

-Ai vrea sa iesim undeva diseara?

Mi-am muscat buza de jos agitata si am privit spre usile liftului de parca asteptam ca de acolo sa iasa o bila uriasa de metal care sa sa il ia la plimbare pe Jason.

“Bineinteles ca asta nu o sa se intample!”ma lumina inteleapta dar iritanta mea voce din cap,descoperisem de curand ca era constiinta.

Dar atunci cand usile liftului chiar incepura sa se desparta am inceput sa cred ca fateziile mele puteau deveni realitate.

-Aaaaaa,am reusit doar sa indrug.

Barbia mea era pe jos cand am observat cine a iesit din lift cu un zambet lung cat Marele Zid.Nu era o bila uriasa de metal,dar ar putea functiona.

-Imi pare rau Jason dar nu cred ca iubitul meu ar accepta asta.

Cum de nu m-am gandit la asta mai devreme?

-Iubi…iubitul tau?se balbai Jason.Nu stiam ca ai un iubit.Acum era suspicios.

-Mda,am spus in timp ce Edward ochindu-ma se apropia de mine.Uite,vine chiar acum.

Am aratat in spatele lui.

Dar reactia lui nu era ceea ce eu ma asteptam.

-Edward?aproape tipa de spaima.

M-am incruntat.Nu avea de unde sa il cunoasca…sau cel putin asa cred.

-Jason?spuse si el la fel de uimit dar mai calm.

-Va cunoasteti?

Bine,bine asta nu luasem in calcul.Cu siguranta nu.

-El este iubitul tau?Jason ma chestiona facand un pas in spate temator.

Trebuia el sa aduca vorba.

-Aaaaa,da.

Edward ma privii cu o spranceana ridicata dar zambii frumos si ma cuprinse de talie cu o mana apropiindu-ma de el.

-Da,sunt.

“Stii ca imi ramai datoare pentru asta nu-i asa?”imi sopti la ureche tinandu-ma atat de aproape incat ma treceau mii de fiori pe sira spinarii.

-Vre-o problema Jason?

-Nnnn…nu,nu…doar ca…

-Nu am chef de vorba acum Jason,mai ales cu tine.Am venit aici sa imi vizitez doamna favorita si sa o scot la pranz.

Spunand asta in timp ce eu ma holbam rosie ca o sfecla la pantofii lui,ma trase mai aproape si ma ridica la nivelul buzelor lui,presandu-le peste ale mele gentil dar autoritar in acelasi timp.

Am raspuns fara sa stau pe ganduri,de dragul saradei.Sau cel putin asa credeam.

Cand m-a lasat pe picioarele mele sa pot respira Jason deja disparu-se.

L-am impins spre birou pana nu captam si atentia altcuiva.Am inchis usa in urma mea.

-Mmm,iubito,ma ironioza,sper ca nu ti-am facut probleme cu colegii nu-i asa?

I-am trimis o privire ucigasa.

-Nu era nevoie de asta.

-Ba da,era,ma contrazise.

Mi-am dat ochii peste cap si m-am sprijinit dintr-o data obosita de marginea biroului.

-Si de ce anume?

-Stii cum se spune…m-ai pacalit o data,sa-mi fie rusine,m-ai pacalit a doua oara…ei bine nu cred ca mai este nevoie sa continui.Rase.

-Oricum de unde il cunosti pe Jason?

M-am intors spre el cu privirea sfredelitoare.

-A fost sotul Lisei,raspunse simplu.

-Lisa?

-Da,Lisa.Sora lui Seth,mama lui Billy.

-Aaaa,am exclamat lamurita.Ce s-a intamplat?

Rase amar.

-Tu ce crezi ca s-a intamplat Bella?Nemernicul asta a fugit de responsabilitate,a plecat de acasa cu alta femeie,fara sa ii pese ca are un copil.

Mi-am plecat privirea.Cazul clasic.

-Imi pare rau,nu stiam.

-Imi imaginez,nu cred ca Jason scrie asta in CV-ul sau.Ar dauna destul de mult ofertelor de angajare,nu crezi?

Am facut o pauza timp in care Edward a privit spre fereastra iar eu spre el.Dintr-o data vorbii cu manie in voce.

-Asa ai crezut ca voi fii si eu?Chiar o parere asa proasta ai despre mine Bella?

-Ce?am spus incruntandu-ma neintelegand la ce se refera.

-Ai crezut ca voi fi un fel de Jason in viata ta?

-Bineinteles ca nu,i-am taiat-o nervoasa.

-Atunci de ce nu mi-ai spus?De ce nu ai dat un semn de viata in patru ani?De ce nu m-ai lasat sa fiu acolo pentru tine?

Nu l-am privit in ochi cand am raspuns.

-Ai fi fost?Acolo pentu mine?

Din cativa pasi aparu in fata mea.Isi pu-se mainile pe umerii mei si ma sfredeli cu privirea lui de jad.

-Da,as fi fost.Facu o pauza parand ca ia o decizie.Pentru ca te iubesc Bella.

Cele doua cuvintele imi facura inima sa o ia din loc.Dar nu mai eram o adolescenta indragostita,si nici el.

-Asa spui acum.

Isi rezema fruntea peste a mea si inchise ochii.Cand vorbii respiratia lui imi taie gandurile.

-Ma doare ca nu ai incredere in mine.

-Increderea se pierde usor,dar se castiga atat de greu.

Cu ochii inca inchisi imi aplica un sarut pe frunte dupa care insfacandu-si jacheta de pe spatarul scaunului se indrepta spre usa.

-Am vorbit cu sora mea.Ne asteapta maine la ea.O sa trec de diminteata sa te iau pe tine si pe Madi.

Inchise usa in urma lui.

Nu am mai pus intrebari fiindca stiam ca nu ar fi servit la nimic.Tot cum voia Alice se facea.

***

-Bella,nu poti sa lasi aia pentru mai tarziu?

Arata cu barbia spre clipboard-ul din mainile mele in timp ce se concentra la condus.Aproape ajunsesem la aeroport.

-Mmmmm,am mormait rontaind capatul creionului.Nu inca,asteapta…

Am facut inca patru corecturi primei pagini dupa care am exclamat mutumita.

-Gata!

Am intiplat manuscrisul si l-am bagat la loc in geanta multumita dupa care am aruncat o privire spre bancheta din spate.

Madi dormea imbratisand ursuletul de plus pe care Edward il darui-se acum cateva zile.Buzele ei rozalii formau un mic”o” iar buclele aramii se revarsau peste chipul ei in valuri.

Edward arunca si el o privire.

-Este minunata Bella.O iubesc atat de mult.

I-am zambit.

-Da,stiu asta.

A parcat in fata cladirii aeroportului,dupa care imi deschi-se usa.M-am aplecat in spate pentru a o lua in brate pe Madi.

-Fac eu asta,tu ia bagajul cel mic.

O ridica cu cea mai mare grija infasurand-o la pieptul lui.Madi isi petrecu o mana dupa gatul lui si se cuibarii mai aproape de caldura.Am zambit.

-Si ea te iubeste,am murmurat.

Am tras de troleu pana am ajuns in sala de asteptare.Ne-am inregistrat iar in cateva minute o voce care anunta pasagerii zborului spre Seattle sa se grabeasca se auzi din difuzor.

-Sa mergem.

Ne-am asezat la locurile noastre cu Madi la ferastra langa mine si ne-am pus centurile.

-Nu ma obisnuiesc niciodata cu zborul,am murmurat eu.

Edward rase.

-Bineinteles ca nu.

La decolare o gaura se forma in pieptul meu,dar Edward ma stranse de mana si ma saruta pe crestet.

-Mami?bangui Madi in timp ce casca si se freca adormita la ochi.

-Sunt aici bobocel.

Pe timpul zborului eu si Edward am stat in tacere.Spre final am intrebat.

-O sa ne astepte cineva?

-Da.Se intoarse catre mine cu Madi in bratele lui,Emmett si Jasper sunt la aeroport.Alice i-a trimis cu o ora mai devreme.

Am chicotit.

-Cum de te-au lasat sa pleci de la birou?

-Paaai,imi datorau un concediu bun de patru ani.

Edward ma privii suspicios.

-Nu ti-ai luat nici-o vacanta de patru ani?

-Nu.Imi place sa muncesc,si am avut destul timp ca sa ma ocup de Madi intre orele de lucru.

-Nu este si Seth invitat?

-Ba da,si o sa o aduca si pe Sandy.

Am chicotit.

-Bineinteles.

-O sa vina chiar in ziua nuntii,sau cu o zi inainte…

Am aprobat distrata.

Nunta.Ce frumos suna.Prietena mea cea mai buna din copilarie se casatorea.Nu puteam fi mai fericita pentru ea.

-Nu imi vine sa cred ca ne intoarcem in Forks.

-Da,nici eu.Am crezut ca nu o sa mai calc pe aici.

L-am privit pentru cateva secunde.Imi intoarse privirea.Am ramas asa o perioada de timp,doar innecandu-ne fiecare in ochii celuilalt.

As fi vrut ca totul sa fie la fel de simplu.

Capitanul anunta aterizarea.

Intr-adevar dupa ce am coborat si ne cautam bagajele l-am putut observa pe Jasper care lancezea obosit pe un scaun in sala de asteptare.Emmett in schimb se plimba printre oamnei agitat cu un carton in mana pe care scria “Bella si Edward.Aici suntem!”Apoi era o sageata rosie care indica spre ei.

M-am uitat in alta parte ingrozita si i-am soptit lui Edward la ureche.

-Prefa-te ca nu il cunosti pe Emmett.

-De ce?

I-am indicat cu privirea.

-Pentru numele lui…isi pu-se o mana peste frunte rusinat.

Am chicotit.

-Tot ce mai lipseste sunt fotografii cu placute ca la inchisoare.

I-am facut cu mana sfioasa lui Jasper in timp ce Emmett inca ne cauta frenetic intreband oamenii daca”au vazut acesti doi tineri?”

-Bella?Nu imi vine sa cred,cat de mult te-ai schimbat!exclama el.

Am zambit.

-Jasper,stiam eu ca nu aratam prea bine inainte dar…

-Arati foarte bine,extraordinar!

-Multumesc,am rosit.

Ma imbratisa si ma saruta pe obraji dupa care il lua in brate pe Edward.

-Jazz?Ce tot face Emm?

Ofta.

-Eu i-am spus sa se potoleasca.

Jasper merse in spatele lui si il batu pe umar.

-Ce vrei Jazz?Nu vezi ca sunt ocupat?

-Emmett!Sunt aici!

Emmett se intoarse dintr-o saritura si ii arunca cartonul lui Jasper in brate.

-Bella,Eddie!tipa el in timp ce ne strangea pe amandoi in brate lasandu-ne fara suflare.

-Emm,Emm…ne su..ne sufoci!incerca Edward sa indruge.

M-am desprins mai mult moarta decat vie si am impins-o pe Madi,care pana acum statu-se in spatele meu,inspre ei.

-Iar ea este Madi a mea,am spus zambind.Scumpo,ei sunt unchii tai,Jasper si Emmett.

I-am indicat cu mana.Se apropie sfioasa si Jaseper se apleca la nivelul ei.

-Buna Madi,ma bucur sa te cunosc.Eu sunt Jasper.

Ea zambii inrosindu-se.

-Dar stiu ca seamana cu tine Belly,chcoti Emmett.

Edward ma privii temator.Si eu ma temeam dar era ceva prin care trebuia sa treaca.Culenii sunt familia ei,chiar daca nu si a mea.

-Iar eu Emmett.Nu ai vrea sa te plimbam putin pustoaico?

-Ba da,unchiule Emmett,striga ea ridicandu-si mainile spre el prinzand incredere.

Uriasul Emm se induioasa instantaneu si o ridica pe umerii lui.

-Mi-a spus unchi,indruga el spre iesirea din aeroport.

Tot drumul in masina Madi palavragi despre nimicuri cu unchii ei cei noi si recent descoperiti,Emmett si Jasper iar Emm aproape ca izbucnea in lacrimi cand Madi il striga”unchiu”.

Se apleca din cinci in cinci minute la urechea lui Jasper sa ii spuna ca i-a zis “unchi”.Nu ma puteam opri din ras.

Edward,care conducea imi mai arunca cate o ocheada in oglinda retrovizoare parca aducandu-mi aminte ca pasul cel mai greu inca nu fuse-se facut.Era trist ca nu putea fii numit inca”tata”

O parte din creierul meu se intreba cum aveam sa ii spun asta fiicei mele,si cand.Dar mai ales se intreba cum avea sa reactioneze.

Gandul ma speria.Dar imi cunosteam fiica si eram sigura ca isi iubeste tatal,oricine ar fi el.

In fata mirobolantei vile Cullen,Madi scoase un mic fluierat,invatat de la Emmett bineinteles.As fi vrut sa fac si eu asta,aproape uitasem cat de mare era casa asta.

Alice se napusti pe usa dansand si sarind.

-Bella!Ai sosit!jubila ea.

Am strans-o in brate si am dansat cu ea beata de fericire.

-Alice,ce dor mi-a fost de tine!Nu imi vine sa cred!Esti asa frumoasa!

Alice pufni modesta.

-Eu?Dar tu?Esti stralucitoare.Nu imi vine sa cred,ai nascut fetita aceasta sublima,se indrepta spre Madi catarata pe umerii lui Emmett si o saruta pe ambii obraji,ai arati asa!

Arata cu mana spre mine.

-Da,exclama si Emmett,Bella nu ai pus nici macar putina carne pe tine?

Am incercat sa par furioasa desi imi venea sa rad.

-Hei!Nici macar nu stii cat de mult m-am chinuit sa slabesc!

-Sunt siiiiiiiiiigur.

-Ai facut o treaba grozava,ma lauda Edward inlantuindu-mi talia.

-Oho!jubila Alice.Aud clopote de nunta?

Am ras.

-Da.Pe ale tale!

Toti am impartasit aceasta bucurie in curtea din fata a casei Cullen.Probabil vecinii ne considerau nebuni dar nici ca imi pasa in acest moment.

-Si Rose?

-Rose,canta Alice,este in casa se straduieste sa nu ude canapeaua.

Jasper zambii si o prinse pe Alice de umeri.

-Sora mea este insarcinata in sapte luni.

Am exclamat de uimire.

-De ce nu mi-ai spus?

-Am vrut sa fie o surpriza.

-Si a fost!

-Si pentru noi la fel,chicoti Alice.Rosalie tot indruga ca este balonata.A trebuit ca un doctor sa ii scrie pe hartie ca sa inteleaga ca este insarcinata.

Am ras.

Esme iesi din casa alertata probabil de zgomotele noastre,cu sortul prins de mijloc stergandu-si mainile pe un prosop de bucatarie.

-Bella?exclama ea.O Doamne Bella!Nu imi vine sa cred!

Se apropie de mine si ma lua in brate.Pe Esme am simtit-o mereu ca o a doua mama.Am strans-o si eu mai tare in culmea fericirii.

-Nu imi vine sa cred!Adica erai frumoasa si inainte dar acum…esti superba!

Edward ma ardea cu privirea de parca voia sa adauge zel cuvintelor mamei lui.

-Ma bucur asa mult sa va vad,Esme…pe toti.

Zambetul ei se largi cand ii arunca o privirea ghemotocului de viata din bratele lui Emmett.

-Iar ea este Madi,am spus ridicandu-mi fiica si punand-o pe picioarele ei.Spune buna ziua doamnei scumpo,este bunica ta.

Sa fiu sincera imi era putin teama de reactia lui Esme,dar cand am observat lacrimile de la colturile ochilor ei am stiut ca temerile mele erau nefondate si chiar fara sens.

-Este atat de frumoasa,scumpo!

O lua in brate cu putina teama la inceput,apoi cu incredere vazand acceptare din partea zambetului care a cucerit toata familia.

Ii mangaie zulufii si fetisoara rumena dupa care exclama plina de lacrimi de bucurie.

-Nepoata mea,prima mea nepoata,este asa frumoasa.Si seamana atat de mult cu…tatal ei!

Am raspirat aerul pe care il tinusem in piept atat timp.

-Respira mama,spuse Edward chicotind.

-Imi pare rau draga,cred ca ma port prosteste,dar sunt atat de emotionata.

-Toti am fost,Alice se apropie zambindu-i mamei ei.

-Carlisle,vin-o afara,trebuie sa vezi asta!

Barbatul blond aparu in cadrul usii cateva secunde mai tarziu uimit de reuninuea noastra.

-Ce s-a intamplat iubito?

-Carlisle,ea este Madi,prima noastra nepoata.

La fel cum s-a intamplat cu toti ceilalti fiica mea si-a cucerit si bunicul.

-Bella,ma lauda el,este minunata.Seamana atat de mult cu tine si…

I-am facut semn din cap.Intelese.

-Este perfecta.

Am zambit.Stiam asta deja.Era fiica lui Edward,avea el defectele lui dar nimeni nu ii putea imputa faptul ca era mai frumos decat un zeu grec.

-Vreau si eu sa o vad!exclama vocea lui Rose din casa.Voi profitati de faptul ca nu ma pot misca!Vreau sa imi cunosc nepoata!

Am ras in timp ce Esme ne conducea in casa.

Incaperile erau exact asa cum imi aminteam,cu unele mici exceptii.

Cume ar fi,biberoane recent cumparate,plase pline cu scutece si multe cutii,probabil pentru nunta lui Alice.

Rosalie era esezata pe canapea cu picioarele lungite si cu mainile pe burta.Cand ne vazu zambetul nu-i mai incapea in camera.

Am luat-o in brate peste burta ei uriasa dupa care o lauda si ea pe Madi cum o facusera toti.

-Bella,ma bucur atat de mult ca ai venit,si ca ai adus-o si pe Madi.

O ciupi de obraji iar fiica mea ii zambii.

-Va fi fetita cu florile,jubila Alice.

-Ura!eclama si Madi.

Se luara de maini si incepura sa danseze prin camera.Eu si Rosalie le priveam parca spunand”ciudatelor”.

-Ei bine macar stim ca…nu se potoleste o data cu timpul,chicoti Rose.

-Mda,am aprobat,Madi este un fel de Alice mica,si Alice un fel de Madi mare.

Rosalie zambii si se mangaie pe burta.

-Bella,cred ca este o bucurie asa mare,de abia astept sa se nasca fetita mea.

-Este fata?

-Da,se mangaie pe burta cu drag,o fetita draguta si frumoasa.

-Ca si mama ei,o lauda Emmett din bucatarie.

-L-ai dresat pe Emmett asa?am chicotit.

-Mda,sa stii ca nu a fost usor.

Am ras amandoua.

-Cum o sa o cheme?

-Vanessa.

-Este un nume frumos.

-Mda,Rose isi dadu ochii peste cap,mai bine decat numele lui Emmett.Rain.Cine isi numeste fiica Rain?I-am spus ca o vor bate copii la groapa de nisip.

Am ras din nou.Emmett chiar nu se schimba.

-Si Madi stie ca…?

-Nu,inca nu.O sa ii spun dar am vrut sa ma astept,sa o iau pas cu pas.

Rosalie aproba.

-Sunt sigura ca il va iubi.Pare o fetita desteapta,am impresia ca isi va da seama singura.

O invidiam pe Rosalie,cu o invidie buna.Tanjeam si eu sa am o familie asa ca a ei,unita si iubitoare.Sa o fi avut de la inceput,sa fi putut rade si glumii in fiecare zi cu sotul meu,sau cu sora mea.

Parea asa necinstit.Lucrurile pentru ei au fost mereu calme,in schimb eu si Edward am trecut prin atatea…

“Ai putea avea si tu famila asta,stii nu?”

Mda,poate.Ceea ce stiu sigur este ca doar timpul va hotari asta.